Valeriu Gafencu, a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ioan Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la 25 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.

Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;

2. Principiul cinstei sufleteşti.Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;

3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;

4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;

5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;

6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;

7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;

8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;

9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;

10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;

11. Principiul jertfei permanente.Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;

12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.

Siguranța vaccinurilor, dezbătută de specialiști, la summitul global de la Geneva:”Nu suntem în măsură să dăm răspunsuri când oamenii pun întrebări cu privire la decesele cauzate de un vaccin”

Despre faptul că vaccinurile provoacă probleme grave de sănătate există numeroase teorii, dar, oficial, până acum, puțini medici sau experți au îndrăznit să admită siguranța vaccinurilor. La finele anului trecut, în perioada 2-3 decembrie 2019, Organizația Mondială a Sănătății a organizat la Geneva o reuniune privind siguranța vaccinurilor. La summit au participat somități din lumea medicală, în special specialiști în domeniul vaccinării. Unul dintre principalele subiecte de discuții a fost cel referitor la reacțiile adverse produse de vaccinuri, reacții care sunt date în special de adjuvanții folosiți în producerea vaccinurilor. 

O lege a vaccinării obligatorii, în condițiile în care există reacții adverse, recunoscute chiar de către specialiștii din domeniu, nu face altceva decât să încalce dreptul persoanelor la consimțământ informat, a fost una dintre concluzii. Dar și un semnal de alarmă privind siguranța vaccinurilor, pe care nu îl trag cei din tabăra anti-vaccinuri, ci experți în domeniu.

"La Crăciun [Valeriu Gafencu n.n.] era destul de înviorat. În noaptea cântărilor îngerești a compus un minunat colind al deținutilor din Targu-Ocna. În patul de alături își dădea sufletul arhimandritul Gherasim Iscu. [...] Noaptea aceea de Craciun nu o voi putea uita pana la sfarsit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luandu-le pulsul si ingrijindu-i.

Din când în când îmi mai aruncam privirea și spre Valeriu. Era vesel, fericit înlăuntrul său, cu pleoapele lăsate, cu capul plecat în piept. Nici el nu se putea odihni. După ce mi-am terminat treaba, am simțit că mă cheama din priviri, că mă roagă să mă duc la el. M-a privit cu o pătrundere cum încă nu simțisem până atunci. Și-a făcut semnul crucii, apoi mi-a luat mâna. Un fior adânc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobișnuit la el, căci în starea lui duhovnicească putea rămâne destins până și în cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat să trecem. Simteam că are ceva să-mi împărtășească.

- Ioane, tu îmi ești cel mai bun prieten, mi-a zis. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca să-ți cer sfat, să mă supun ție. Vrei să mă asculți?

- Te ascult, am raspuns eu, dar nu știu dacă voi fi vrednic de încrederea ce-mi arăți.

Valeriu a plecat ochii și mi-a spus linistit:

- În noaptea asta am privegheat. Așteptam sa vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântam în mine. Îl deslușeam din cerurile înalte din care coboră. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale și trebuie să o fac după ureche. Eram deci treaz, lucid și senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea și la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbracată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezența ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârșit. Atunci Ea mi-a spus:

”Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoiești. Biruința va fi a Fiului meu. El a sfințit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc și încă vor mai înspăimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu așteaptă pe oameni să se întoarcă la credință. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credință pe pământ, să știți că totuși izbăvirea va veni, dar ca prin foc și prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credință și am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniți, lumea e a lui Hristos!”

Apoi Maica Domnului a dispărut și am rămas copleșit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.

Valeriu vorbea simplu, deschis, fără urmă de părere de sine. Sufletul lui părea un potir din cel mai pur cristal, care se învrednicise a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit și pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea că nu fusese o înșelare. Mă simțeam cumva și eu sfințit, înnoit, participând la minune. Cu intensitatea cu care țâșnesc într-o astfel de împrejurare luminile lăuntrice, cu sfială dar și cu convingere i-am spus simplu:

- Dumnezeu ne cercetează. Dacă noi vom cădea, El va birui. Ne trebuie credință, și acum putem avea mai multă. Să ne rugăm!

Am făcut împreună o scurtă rugăciune. Și în tăcerea camerei 4 pentru muribunzi, sufletele noastre s-au făcut pentru o clipă scară către cer."

Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos

PS Ignatie, Episcopul Hușilor, a vorbit în cadrul Sfintei Liturghii prilejuite de Duminica întoarcerii fiului risipitor, despre faptul că modul de gândire al fratelui cel mare din Epistola respectivă se regăsește și în lumea contemporană.

„Câți dintre noi nu ne identificăm cu fiul cel mare? Suntem răutăcioși, invidioși. Nu avem capacitatea de a ne bucura de binele celui de lângă noi! Când vedem că cineva prosperă, că, din punct de vedere material, îi merg lucrurile strună, dintr-o dată atitudinea noastră este una de suspiciune.

Tipologia fiului mai mare se regăsește, cu pregnanță, în toate sferele vieții sociale.

Sunt foarte puțini cei care știu să se bucure de întoarcerea unui om, de faptul că cineva reușește să învieze din mocirlă, să iasă dintr-un hău.

Mare parte dintre noi stigmatizăm! Desființăm omul, nu știm să ne bucurăm!

Este esențial să fim atenți, că în momentul în care gândim fără să iubim, deja începem să păcătuim”, a spus el.

Episcopul a deplâns oamenii care ajung robi ai regulilor, ai muncii și ai propriilor păreri.

„Este un chin groaznic pentru cineva să fie rob al regulilor, pe care să le îndumnezeiască.

Este cumplit să ai, lângă tine, un om care să fie rob al regulilor.

„Unii vor încerca să îndreptăţească neosândirea ereticilor cu argumentul că ea se săvarşeşte în numele păcii şi al înde­părtării războiului. Însă cine aţaţă războ­iul? Tocmai acele forţe masonice întune­cate care propovăduiesc şi amestecarea mărturisirilor, şi apropierea credinţelor! Scopul lor nu este îndepărtarea înfrico­şătorului pentru noi toţi război, ci nimi­cirea Adevărului şi aducerea creştini­lor ortodocşi pană la renunţarea la acest Adevăr (vezi II Tesal. 2, 3).

Să ilustrăm aceste idei cu un exem­plu dintr-o povestire!

Într-o pădure întinsă trăiau mulţi ie­puri, căprioare şi cerbi. Pentru toţi era destulă păşune. Animalele erau ferici­te şi-şi petreceau zilele în pace. Însă în apropiere pândeau lupii. Din timp în timp, aceştia atacau blândele căprioare şi le sfâşiau pe unele dintre ele. Nu era astâmpărată însă foamea lupilor, căci căprioarele şi iepurii erau animale foar­te prevăzătoare şi se ascundeau cu iscusinţă. S-au strans atunci lupii la sfat, ca să hotărască chestiunea privitoare la hrană într-o vreme de restrişte. Cel mai bătran lup, viclean precum un diavol, a spus:
— Am născocit un plan. Vom aprinde pădurea şi astfel vom avea la îndemană toţi iepurii, căprioarele şi cerbii din as­cunzişurile lor…, şi după aceea…, voi bănuiţi ce putem să facem după aceea!…
Planul a fost acceptat şi pădurea in­cendiată.
— Incendiu! Incendiu! — s-au auzit în­tr-o dimineaţă strigăte de groază.

SUMMIT NEWS: Cambridge Academic Says Human Race Must Become Extinct to Save the Planet

Academician de la Cambridge spune că rasa umană trebuie să dispară pentru a salva planeta - iar rasa albă trebuie să dispară prima, evident.

Încă din data de 7 februarie Patriarhul Ilia al Georgiei a trimis o scrisoare Patriarhului Teofil al Ierusalimului, prin care îl înștiințează că nu va da curs invitației Sale la întrunirea de la Amman din 25-27 februarie.

Preafericitului Patriarh al Ierusalimului și al întregii Palestine - Teofil III

Preafericirea Voastră,

Vă salutăm cu dragoste frățească în Hristos și vă informăm că am primit cele două scrisori (nr. 1202 din 12.12.2019 și nr. 53 din 04.02.2020) din partea Voastră, în care ne-ați scris despre invitația ierarhilor întâistătători și a reprezentanților lor la Amman, Iordania, pentru o convocare în legătură cu problemele care s-au iscat între Biserici.

Înțelegem foarte bine că toate eforturile Voastre sunt condiționate de grija Voastră pentru unitate în Biserică și de dorința Voastră de a ajuta să fie vindecate rănile. Se simte din scrisorile Voastre și faptul că nu ați precupețit de a strânge acordul din partea Patriarhului Ecumenic de a participa. În orice caz, de vreme ce el și unii dintre Întâistătătorii de Biserici nu au răspuns pozitiv la invitația aceasta, obiectivul Vostru, care este și dorința noastră, a tuturor, ar putea întâmpina impedimente pe calea realizării lui.

More than 3,000 inquiries were received in 2019 and nearly 900 people were killed by the death teams.

Peste 3.000 de cereri au fost primite în 2019 și aproape 900 de persoane au fost eutanasiate.

„Clinica Sfârșitul Vieții” olandeză, specializată în eutanasie pentru cei care au dificultăți în a obține o injecție letală de la propriul medic de familie, a înregistrat o creștere accentuată a numărului de pacienți care speră să folosească serviciilor sale.

În 2019, nu mai puțin de 3.122 de persoane au contactat instituția de la Haga în speranța de a-și vedea onorată cererea de a fi uciși. Aceasta a fost o creștere de 22 la sută în comparație cu cei doi ani anteriori, când „clientela” clinicii părea să fi ajuns la un nivel stabil.

“Vasile Kóter László este artistul care l-a catalogat pe consilierul local careian Ilie Ciută, pe pagina acestuia, ca fiind "migrant intern" referindu-se se pare la locul său de naștere deși în situația consilierului Ciută se află și primarul Kovacs care s-a născut în județul Maramureș. În afară de invective și exprimări mizerabile, artistul născut la Carei nu poate aduce niciun argument concret împotriva consilierului Ciută privind manipularea de care îl acuză.” - scrie Buletin de Carei.