„Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a rasarit la toata lumea”. Asa incepe troparul sarbatorii de astazi, in seara aceasta si duminica. Si in adevar, frati crestini, nici o nastere din cate cunoaste istoria lumii n-a adus omenirii intregi atata bucurie, cata bucurie a adus in lume nasterea Sfintei Fecioare Maria. De la nasterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea intreaga si de atunci incepe a se scrie o noua istorie in lume, istoria mantuirii neamului omenesc sau, cum spune sfantul Ioan Damaschin: „Astazi este inceputul mantuirii noastre”.

Venirea ei in lume a fost fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri in raiul cel pamantesc, apoi a fost binevestita de prooroci si asteptata cu dor si infrigurare de toate generatiile de-a lungul miilor de ani, ca pe a aceleia care avea sa nasca pe Mesia, Mantuitorul lumii. Generatii intregi s-au rugat pentru aceasta intrupare din Maica Domnului. Stim ca ea era vasul ales in care S-a pogorat si S-a intrupat Mantuitorul lumii. Precum se stie, Sfanta Fecioara Maria este binecuvantatul rod al rugaciunii indelungi si cu multe lacrimi a batranilor si fericitilor ei parinti, Ioachim si Ana.

Nașterea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, care este sărbătorit în 8 septembrie.

Preasfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a născut din părinți în vârstă, care mai înainte fuseseră fără copii, pe nume Ioachim și Ana, ca răspuns la rugăciunile lor. Creștinii ortodocși nu mărturisesc doctrina romano-catolică a Imaculatei Concepții a Mariei, prin care se presupune că Maria a fost ferită de păcatul strămoșesc pe care noi toți îl purtăm ca urmare a descendenței din Adam și Eva, anticipând astfel nașterea lui Hristos cel fără de păcat. Biserica Ortodoxă mărturisește, bineînțeles, că Maica Domnului a primit păcatul strămoșesc, fiind concepută la fel ca întreaga omenire și astfel a avut nevoie de mântuire ca și noi. Credința ortodoxă nu tratează subiectul foarte clar, reținând doar mărturisirea că Maica Domnului ar fi primit păcatul originar și că Maria a devenit Preacurată în momentul Bunei Vestiri.

In această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în Sinagoga iudeilor, şi dându-I-se cartea lui Isaia proorocul, şi deschizând-o a aflat locul unde era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti săracilor, a vindeca pe cei zdrobiti la inimă, a propovădui robilor slobozenie şi orbilor vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru usurare, a propovădui anul Domnului cel primit” (Luca 4, 16-22 dupa Isaia 61, 1-2). Apoi dând cartea slugii şi sezând a zis:

„Că astăzi s-a plinit Scriptura aceasta în urechile voastre”. Cât s-au şi mirat popoarele de cuvintele darului ce ieşeau din gura Lui.

Un alt motiv al sărbătoririi anului bisericesc în prima zi a lunii septembrie este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a început creaţia lumii.

Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea.

Nu conteaza numarul celor care se vor risipi, ci calitatea si valuarea celor care raman in dreapta credinta. Chiar daca s-ar pierde toata lumea, unul ortodox daca ramane, in acela e tot adevarul. El duce lupta, el este modelul si prototipul vietii noastre crestine. Si niciodata nu vor izbutii vrajmasii Ortodoxiei, deoarece cu cat vor inmulti oprimarile, cu atat isi vor face deservicii. Adevarul crestin nu se impune cu forta. Adevarul crestin vorbeste prin sine. Nu noi aparam pe Hristos, noi suntem niste slugi netrebnice, Hristos ne apara pe noi! Cine se poate opune lui Hristos?

Pr Justin Parvu

„Frecventarea bisericii e la fel de vitală pentru un creștin precum transfuzia de sânge proaspăt și sănătos către un om bolnav”. Un nou studiu demonstrează cât de adevărată e această afirmaţie, scrie Christian Post.

Un studiu publicat în Jurnalul Canadian de Psihiatrie afirmă că există o corelaţie directă și pozitivă între frecventarea bisericii și depresia clinică. Cercetătorii de la Universitatea din Saskatchewan au atras atenţia asupra efectului protector al frecventării bisericii, afirmând că au descoperit o reducere cu 22% a depresiei în rândul celor care merg la biserică cel puţin o dată pe lună, în raport cu cei care nu merg niciodată.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că cei care se identifică drept persoane spirituale, dar nu frecventează biserica, nu experimentează beneficii la nivelul sănătăţii. Ei au afirmat că acest aspect e într-un fel misterios, întrucât „prima impresie e că dacă aparţii unei organizaţii religioase ceea ce obţii e suport social și nimic altceva; cu toate acestea, se pare că avem de-a face cu ceva dincolo și mai presus de acest aspect”.

În SUA, aproape 15 milioane de persoane suferă de depresie, sau aproximativ 6,7% din populaţia de peste 18 ani. Numărul e în continuă creștere la nivel global, motiv pentru care cercetătorii canadieni au studiat 12.000 de persoane pe o perioadă de 14 ani pentru a vedea dacă există o corelaţie între sănătate și religie.

Când ești obosit, extenuat, cu mintea greoaie, și totuși vrei să te rogi, ieși pe balcon sau în grădină și ridică ochii spre cer.

Nu spune nimic. Privește doar cerul câteva minute. Nu-ți imagina nimic.

Vei observa că după puțin timp inima va începe să ți se încălzească! De ce? Pentru că tu nu ești conștient, dar privind cerul, te uiți spre Dumnezeu! Nu a zis oare Domnul nostru:

„Să nu te juri pe CER, PENTRU CĂ ESTE TRONUL LUI DUMNEZEU”? Nu te-a învățat El că Dumnezeu este „Tatăl din cer”? Tu nu Îl vezi cu ochii, dar inima ta Îl vede, oricât de agitată ar fi.

Deci fără cuvinte privește cerul, iar inima ta va intra în mută contemplare față de Dumnezeul ei! Lacrimi vor ieși din inimă, vor ajunge la ochi, și-ți vor umezi obrajii. Lumea nu știe să se roage. Lumea nu are timp să se roage. Lumea nu are energie, este epuizată de griji și de oboseală. Dar ca să privim cerul în tăcere, cred că toți putem.

Când veți înțelege fiilor că nu voi vă rugați, ci „Duhul Sfânt Se roagă în voi cu suspinuri negrăite” strigând spre Dumnezeu: „Avva”-adică „Tată”? Trebuie doar să dați liniște și timp Duhului Sfânt ca să Își facă lucrarea Sa. O, Doamne, cum odihnește Duhul Tău pe oameni!.. Cum dă lacrimi de dor, și apoi le șterge tot El, lăsând în urma lacrimilor pace și bucurie..

În ceasul morţii, are mare îndrăzneală îngerul de la botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care-l aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa:

Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul / păcătoasa!

România este printre puținele țări din Europa care nu a avut, prin clasa politică, o poziție oficială referitoare la retransformarea Catedralei Sfintei Sofia din Istanbul în moschee.

De la Huși, episcopul Ignatie, ierarhul cu cea mai evidentă implicare în viața socială a țării și cu numeroase luări de cuvânt împotriva atitudinii multor politicieni, condamnă tăcerea de la vârful țării într-o problematică extrem de importantă pentru lumea creștină. ”La nivelul ţării noastre, niciun reprezentant oficial nu a luat atitudine, de parcă nu am fi creştini.”, punctează Preasfințitul Ignatie în cuvântarea sa din 16 august, declarată de Parlamentul României Ziua Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor şi persecuţiilor împotriva creștinilor, la nivel mondial.

PS Ignatie, cu studii în străinătate și fost arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, un bun cunoscător al vieții românilor din diaspora, remarcă și o atitudine nepăsătoare a compatrioților la deciziile dictatoriale ale lui Recep Tayyip Erdogan. Ierarhul de la Huși și-ar f dorit ”să boicotăm toate produsele turceşti şi niciun creştin să nu mai meargă acolo în vacanţă”. ”Câţi au luat atitudine? Niciunul! Suntem laşi şi nici pe departe nu ne asemănăm cu mărturia Sfinţilor Martiri Brâncoveni”, continuă episcopul Igantie în ziua în care a vorbit și despre o statistică neagră referitoare la creștini.

Sfântul Ioan de Rila este cinstit ca ocrotitor al bulgarilor de pretutindeni și cel mai mare sfânt al acestui neam ortodox.

Sfantul Ioan de Rila (cca. 867 - 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar si unul dintre cei mai reprezentativi sfinti ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfantul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinti canonizati dupa increstinarea bulgarilor. Este atat intemeietorul monahismului bulgar cat si al primului asezamant monahal din Bulgaria, Manastirea Rila. Sfantul Ioan de Rila s-a nascut la anul 867 in Skrino, la poalele Muntelui Osogovo (Dupnitsa de astazi). A fost contemporan cu Boris I, cu fiul sau Vladimir, Tarul Simeon I cel Mare, si cu fiul celui din urma, Tarul Petru I.

Initial pastor, la varsta de 25 de ani a ales sa-si traiasca viata in singuratate si rugaciune. Sfantul Ioan de Rila a trait in singuratate in mai multe locuri, inainte de a se duce in Muntii Rila, unde si-a petrecut restul vietii.  Sfantul Ioan de Rila era cunoscut, inca din timpul vietii, ca facator de minuni.  Vestea aceasta  s-a raspandit  cu usurinta in intreaga tara, ajungand pana in capitatla Imperiului Bulgar. Tarul Petru I a intreprins o calatorie de 120 km, pana in Muntii Rila, pentru a se intalni cu Sfantul Ioan si a lua povatuire duhovniceasca.

Sfântul Gheorghe Pelerinul, un om acoperit mai mult cu rugăciune, decât cu cojocul peticit tras pe spate. Zăpada îi scârțâie sub tălpile goale, aspre și crăpate adânc, cum e coaja nucului. Dacă se oprește mai mult într-un loc, stratul de zăpadă înghețat prinde-a se topi ușurel, ca la foc mic.

Omul face o cruce și cu Doamne-ajută pornește pe strada mare, cântând pe de rost, tare și rar, psalmii lui David. Și cântă rugăciunea, și merge și merge, iar tălpile goale lasă adâncituri calde în zăpadă.

Omul lui Dumnezeu străbate de dimineață până seara tot orașul, cântând Psaltirea, bucuros de toți cei pe care-i întâlnește în cale. Întrerupe psalmii numai ca să vorbească despre Evanghelie, scurt și fără nici o fală, celor care-i cer cuvânt de învățătură.

În zorii zilei, se-ntorcea în turn, se mai odihnea o oră-două, apoi pleca din nou la drum cu Psaltirea, era cartea de rugăciuni cea mai iubită în viaţa bătrânului Gheorghe Lazăr.

O ştia pe de rost din tinereţea sa şi o rostea regulat în fiecare zi. Bătrânul rostea psalmii în ison, cu glas tare şi rar, zicând:

«Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei întâi!»

După ce termina, adăuga:

«Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei a doua!»

Aşa continua până ce termina Psaltirea. Apoi împărţea milostenie şi se urca din nou în turn”.

Așa desculț și fără acoperământ pe cap, chit că afară era crivăț sau „cuptor”, a propovăduit Moș Gheorghe Evanghelia zeci de ani.

Dar cum a ajuns acest om să trăiască în felul acesta?

După aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi cu sfetnicul Ianache, să fie părtaşi patimilor lui Hristos şi să fie încununaţi cu coroana sfântă a muceniciei.

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni

Troparul, glasul al 3-lea

Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.

Condac 1:

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1:

Chipul Maicii Domnului este de nesuportat pentru draci. Diavolul urăşte numele ei. Prin urmare, acest nume este mântuitor pentru noi.

finţii Părinţi ai Bisericii spun că dracii tremură auzind numele Maicii Domnului, căci ea L-a născut pe Mântuitorul nostru, Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, care a stricat şi va strica până la sfârşitul veacului lucrurile diavolului, cel care caută să ne depărteze de Hristos şi să ne piardă pentru totdeauna.

Chipul Maicii Domnului este de nesuportat pentru draci. Diavolul urăşte numele ei. Prin urmare, acest nume este mântuitor pentru noi. Este clar cât de necesar este mereu să alergăm la acoperământul şi mijlocirea rugăciunilor Preacuratei Maici a Domnului. Şi cu cât ne vom ruga ei mai mult, cu atât mai mult vom simţi în viaţa noastră acoperământul ei şi ea va fi pentru noi rugătoare neadormită înaintea Domnului nostru Iisus Hristos.

(Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura „Adormirea Maicii Domnului”, Bucureşti, 2007, p. 51)

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare."

Știm că aveţi mare evlavie către Maica Domnului, ne puteţi spune câte ceva despre Maica Domnului?

O, Maica Domnului! Fiţi fiii Maicii Domnului şi veţi vedea! Vă daţi seama cine este Maica Domnului? Stăpâna cerului şi a pământului! Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea! Este la dispoziţia fiecărui creştin. Nu există o rugăciune cât de mică, trăită, să nu te audă Maica Domnului, să nu coboare.

Vă spun încă o dată, că o fată cu viaţă foarte bună i-a spus Maicii Domnului: „Maica Domnului, arată-te a-mi fi mamă!”. Şi Maica Domnului i-a spus: „Arată-te a-mi fi fiică!”. Adică să faci nişte fapte de fiică către Maica Domnului, Stăpâna stăpânelor, Stăpâna cerurilor, Mama lui Dumnezeu, cu puteri nemăsurate peste heruvimi şi serafimi. Şi totuşi, Maica Domnului este mereu lângă noi, este mereu lângă necazurile noastre. Smerenia aceasta te depăşeşte şi te face să verşi mereu lacrimi. Adică să insişti la Maica Domnului, să te rogi la Maica Domnului. Dar, dacă nu înţelegi multe lucruri, roagă-te, că vei înţelege tu. Important este că ne este de ajutor. Te scapă din starea în care eşti.

Deci, arată-te de a-i fi fiică, adică Maica Domnului să nu stea, aşa, ca la o slăbănoagă, ştii. Dumnezeu locuieşte în slăvile cerului, dar îi face plăcere să stea într-o inimă de creştin. Dar Maica Domnului, care a fost o fiinţă creată? Aveţi încredere în Maica Domnului până la urmă.

Părintele Arsenie Papacioc

Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea străinilor şi ajutătoarea săracilor, bucuria celor mâhniţi, acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii: dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor în afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună în afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată şi binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Maria, Maica cea bună a Bunului Împărat, revarsă mila Fiului tău şi Dumnezeului nostru spre pătimaşul meu suflet şi, cu rugăciunile tale, mă îndreaptă spre fapte bune, ca cealaltă vreme a vieţii mele fără de prihană să o trec şi prin tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti una curată şi binecuvântată. Amin.

Îndrăzniți, lumea e a lui Hristos!