Părintele Arsenie Papacioc - La mormântul meu dacă veniţi, vă spun: Iubiţi-vă!

Tipar
Editorial
Topic
Duhovnici și Învățături
Ortodoxia în România
Sfinți și Învățături

9 ANI DE LA TRECEREA LA CELE VASNICE A PARINTELUI DUHOVNIC, ARSENIE PAPACIOC.

Astazi 18. 07. 2020 la Manastirea Techirghiol, cat si la Manastirea Dervent dupa Sf. Liturghie se va oficia parastasul de pomenire al vrednicului de pomenire, parintele nostru, Arhimandritul ARSENIE PAPACIOC.

Viața Părintelui Arsenie Papacioc (15 august 1914 – 19 iulie 2011)

Papacioc s-a născut la 15 august 1914, în localitatea Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, fiind al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca. De mic dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, mai tarziu remarcându-se prin aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. Considerat unul din cei mai mari duhovnici români, Pr. Arsenie Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţii. Prima arestare însă, s-a petrecut sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în anul 1941, fiind condamnat pentru apartenența la Mişcarea Legionară. Dupa eliberare, însufletit de chemarea către viaţa monahală a plecat la Mănăstirea Cozia în anul 1947, unde a primit ascultarea de ghid. Tot acolo primeşte și ascultarea de paracliser. Fiind într-o perioadă de lipsuri materiale, și neavând ulei pentru candela Maicii Domnului din biserică, părintele povestește cum intra dimineața în biserică cu teamă și se uita la candelă să vadă dacă mai arde, și o găsea arzând în fiecare dimineată… și din evlavie și uimire, mergea în genunchi până la icoană și se închina.

Tot în această perioadă predă și educaţia civică elevilor. Pentru foarte puțin timp însă, căci intră în conflict cu autoritățile comuniste din Râmnicu Vâlcea pentru faptul că le vorbea copiilor despre Iisus Hristos. În această situație, starețul îl trimite din mănăstire la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. De acolo, după un an şi jumătate, este luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta îl trimite in taină la Schitul Cioclovina, judeţul Gorj. Mitropolitul de atunci al Olteniei, IPS Părinte Firmilian, află însă şi îi propune postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu aprobă acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel ajunge în cele din urmă la Mănăstirea Sihăstria unde leagă o prietenie duhovnicească profundă cu Pr. Ilie Cleopa cu care va petrece o vreme în pustie.

Această perioadă de sihăstrie, despre care părintele obișnuia să vorbească cu destulă retinere, rămâne învăluită în tăcerea smereniei sale. Ori de câte ori era rugat să dezvăluie ceva din ispitele și descoperirile din pustie, se micșora pe sine, vorbind tot despre smerenie și ascultare. Odată, povestea părintele, se afla în pădure cu părintele Cleopa, în timpul unei furtuni cu trăznete grozave, și fiecare din ei se adăpostise sub câte un copac la oarecare distanță. La un moment dat părintele Cleopa îl cheamă să vină și el sub același copac, însă părintelui Arsenie îi părea că cel sub care stătea acum era un adăpost mult mai bun decât locul unde îl chema părintele Cleopa. Totuși gândul de a face ascultare îl determină să plece prin ploaia torențială spre locul unde era părintele Cleopa. În clipa următoare, copacul sub care stătuse mai devreme este trăznit… Din ispitele pustiei, părintele Arsenie n-a dezvăluit decât foarte puțin, atât cât să înțelegem că smerenia și numai smerenia îl biruie pe vrăjmaș.

În cele din urmă sihăstria părintelui Arsenie a luat sfârșit odată cu intenția patriarhului Justinian de a revigora și întări monahismul românesc prin oameni jertfitori, cu experiență duhovnicească ca părintele Arsenie Papacioc și părintele Cleopa Ilie. Astfel ajunge la Mănăstirea Antim din București unde este angajat la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei ca desenator și sculptor și unde participă la întâlnirile mișcării ”Rugul Aprins” alături de Pr. Danil (Sandu) Tudor, Pr. Benedict Ghiuş, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Dumitru Stăniloaie, Vasile Voiculescu şi alţi oameni ai elitei ortodoxe româneşti. Deja celebru în mediile ortodoxe, Pr. Danil Tudor are un dialog memorabil cu pr. Arsenie, pe atunci încă fratele Anghel, redat cu farmecul caracteristic într-unul din intreviuri de părintele Arsenie: ”Frate Anghele, dumneata plângi? Dar eu îl întreb: Dar sfinția voastră plângeți? Eu plâng, zice. Atunci nu sunteți prea ortodox. Vă dați seama să-i spui lui Danil Tudor că nu e ortodox! Cum adică nu sunt ortodox? Atunci îi spun: Eu dacă aș avea o lacrimă aș avea mare îndrăzneală la Dumnezeu. Și-a dat seama că vorbeam despre smerenie.”

La Mănăstirea Antim, în 1949, fratele Anghel a fost călugărit cu numele Arsenie, pe seama Mănăstirii Sihăstria, la slujbă participând printre alții părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuș și Părintele Petroniu Tănase ca naș de călugărie. După ce a primit preoţia, în anul 1950, Părintele Arsenie Papacioc a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. Aici, povestește părintele, s-a petrecut un lucru înfricoșător într-una din zilele de practică liturgică, după ce părintele le-a vorbit tinerilor seminariști despre prefacerea Sfintelor Daruri la epicleză în trupul și sângele Domnului și ce spun canoanele bisericești că trebuie făcut în cazul în care Sfintele Taine iau chiar chipul cărnii și sângelui. Unul din diaconi, după cum a mărturisit el însuși mai târziu, a gândit în sinea lui: ”E n-o fi chiar așa! Să se prefacă chiar în carne și sânge!” dar în momentul împărtășirii a simțit deodată în gură carne și sânge și în aceeași clipă s-a prăbușit acolo în altar. Părintele Arsenie povestea cu mare cutremur această întâmplare, și conștiința puternică a ceea ce ținea în potir în timpul Sfintei Liturghii era vădită în întreaga sa ființă, în felul în care slujea, în glas, în felul cum se mișca.

Despre preot în general spunea că este axa principală a creației care îl renaște pe Iisus Hristos în chipul Sfintelor Taine. Chiar și la bătrânețe, când era cercetat de preoți tineri pentru sfat, le săruta mâna când auzea că sunt preoți, cu toată jena și opoziția acelora și le spunea: ”Părinte! Eu nu sărut mâna lui Ion, eu sărut mâna preotului Ion care îl ține în palme pe Hristos!”

Parintele Arsenie Papacioc la a doua arestare din 1958 A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, la cererea Părintelui Cleopa, unde a devenit egumen. De aici a fost arestat în anul 1958 pentru participarea la întâlnirile mişcării „Rugul Aprins”, fiind condamnat la 20 de ani de detenţie grea. A fost dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut, înfometat şi chinuit. După ani grei, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, a ajuns la temuta închisoare de la Aiud unde a fost supus unui regim de exterminare. Întrebat de multe ori dacă s-a făcut vreo minune acolo în detentie, părintele Arsenie spunea în stilul său caracteristic: ”Minunea tocmai asta e, că nu s-a făcut nici o minune!” după care, văzând nedumerirea interlocutorului, adăuga:”Păi nu e o minune că sunt viu și stăm acum de vorbă despre toate acestea?” Însă minuni au fost, despre care părintele nu vorbea niciodată, pentru că, spunea el: ”Duhul Sfânt nu îmi dă voie”. La Aiud a fost băgat la ”răcitor”, o celulă goală, umedă și rece în care nu rezista nimeni mai mult de 3 zile. Pe părintele Arsenie l-au ținut 7 zile și mărturisește că a trăit la un moment dat senzația că sufletul va ieși din trup. Nedumerirea celor care îl băgaseră în acea celulă cu convingerea că îl vor scoate de acolo fără suflare a rămas fără răspuns, ca de altfel și întrebarea iscoditoare ”ce minuni s-au făcut în închisoare” a celor care încearcă să reconstituie un univers care rămâne totuși departe de înțelegerea adâncă pentru cei care nu au trăit drama cumplită a detenției în acea perioadă.

Părintele Arsenie și-a păstrat cu smerenie tainele dar despre dragostea sa pentru aproapele, despre rugăciunea sa, despre curajul și puterea sa de a-și păstra poziția de jertfă în situațiile limită, de dezumanizare, la care erau supuși, mărturisesc colegii de celulă și cei care l-au cunoscut în închisoare.

În 1964 părintele Arsenie este eliberat însă nu i se dă voie să se întoarcă în mănăstire ci este obligat să locuiască într-un sat din Ardeal unde devine preot paroh și unde reîncepe cu curaj și însuflețire lucrarea pastorală. În cele din urmă reușește să reintre în mănăstire fiind pe rând: preot slujitor la Mănăstirea Cernica, stareţ la Mănăstirea Cheia, econom la Mănăstirea Căldăruşani şi duhovnic la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

În anul 1976 părintele Arsenie Papacioc a ajuns la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, unde a slujit 35 ani ca preot și duhovnic până la sfârşitul vieţii sale pământesti.

19 iulie 2011 Parintele nostru duhovnic Arsenie Papacioc se muta la cele vesnice de unde cu siguranta mijloceste pentru sufletele noastre. Dumnezeu să-l așeze cu dreprții!

Părintele Arsenie Papacioc

 

Părintele Arsenie Papacioc: Apărăm Adevărul, care reprezintă Biserica și Veșnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Tipar
Cugetare
Topic
Duhovnici și Învățături

Eu vă spun, după 60 de ani de preoție: sunt și călugăr, sunt și creștin, sunt și pustnic. Am dreptul să apăr Adevărul. E lucrarea lui Dumnezeu. O zi, cât mai avem de trăit, o săptămână, un an, o mie de ani - să susținem Adevărul! Puteți să mâncați orice, să beți orice, dar să fiți în Adevăr! Unde e Adevărul, acolo e Biserică. Și dacă un ins o susține acolo, nu e un singur ins acolo, e Biserica întreagă acolo, în el. 

V-am spus: să știi să mori, că sigur vei învia în fiecare zi. Nu apărăm un cozonac frumos de Paste. Apărăm Adevărul, care reprezintă Biserica și Veșnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să fim gata de jertfă !

Dacă am reușit să vă întind aripile, sunt bucuros. Iar bucuria e mai mare, când știi că e și altul bucuros ca tine.

Arhimandrit ARSENIE PAPACIOC

Părintele Arsenie Papacioc: "Aceasta este crucea pe care trebuie să o iei: să-ți tai voia și să asculți"

Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături
poster-Parintele-Arsenie-Papacioc.jpg
"Faceti-vă un nume bun alături de Hristos. Rugați-vă mult, cât mai mult. Veți fi liberi numai când veți păși cu iubire spre cei care vă urăsc! Rămâneți cu Dumnezeu în toată veșnicia...!"


 

Arhimandrit Arsenie Papacioc: Să fiţi veseli!

Autor
Arhimandrit Arsenie Papacioc
Tipar
Cugetare
Topic
Duhovnici și Învățături

Dacă eşti vesel, inima se desface şi este receptivă. Pentru că inima este adâncul cel mai adânc, cel mai profund dintre toate organele noastre. Inima este făcută de Dumnezeu ca să poată sta şi El în ea, nu este ca orice organ. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de conştiinţă. Poartă în adâncul şi în profunzimea ei acel punct extraordinar pe care l-a făcut Dumnezeu chip şi asemănare, acolo unde spune Mântuitorul: „Vom veni cu Tatăl şi locaş la el Ne vom face”. Ăsta este chipul şi asemănarea, nu picioarele, nici ochii, nici urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

Arhimandrit Arsenie Papacioc

Părintele Arsenie Papacioc: Crucea a mântuit neamul omenesc!

Autor
Părintele Arsenie Papacioc
Tipar
Cugetare
Topic
Duhovnici și Învățături

"Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovati noi că nu știm să iubim și nu știm s-o apreciem!"

"Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor?

Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere!

Niciodată nu vom trăi fără probleme si fără săbii îndreptate împotriva noastră!

Nu vedeți învățătura creștină?

N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie. Dușmanii omului sunt casnicii lui.

Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic.

Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunțe.

Nu!

Dumnezeu știe de necazul tău, iar aceste suferințe te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreste.

Nu ne putem închipui un om mântuit fără merite.

De unde vin aceste merite?

Din lupta cu suferințele, iar lupta fără jertfă nu se poate!

Crucea a mântuit neamul omenesc!

Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea!

Atunci când lisus S-a răstignit, atunci a fost biruit satana.

Mântuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era învins.

Deci, nici un creștin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru că e dar de la Dumnezeu suferința, dragii mei!

Nu este numaidecât o pedeapsă.

Dar, chiar pedeapsa în sine, canonul, înseamnă putința revenirii, a întoarcerii la bine."

Parintele Arsenie Papacioc

Articole Recente

Personalități ale Ortodoxiei Românești

Data nașterii:
Locul nașterii: Comuna Deleni, jud. Cernăuţi
Data adormirii:
Data nașterii:
Locul nașterii: Pârscov - Buzău
Data adormirii:
Data nașterii:
Locul nașterii: comuna Oncești, jud. Tecuci interbelic (astăzi în jud. Bacău)
Data adormirii:

Biblioteca - Cărți Creștin Ortodoxe

Despre semnele sfârșitului
Anonim
Editura CHRISTIANA - S.O.S Medical - Teologia sexualităţii
DR. GENOVEVA TUDOR / RĂZVAN CODRESCU